Infinitul începe când se termină. (Costel Zăgan)
Am reținut numai refrenul incertitudinii
Costel Zăgan
Moartea și viața niște puncte sângerând(e)
Cum deschid ochii simt furnicături în condei
Deși m-am întors de pe toate fețele
Deplasarea crinului alb spre roșu continuă
Pentru unii sensul pentru alții direcția
Frunzele dispar iar copacii parcă se răresc
COSTEL ZĂGAN
Nu doar gura mi-a fost slobodă Costel Zăgan
.jpg)
.jpg)
