Infinitul începe când se termină. (Costel Zăgan)
Din Biblie fulger în ochii mei (în)zvăpăiați
COSTEL ZĂGAN
O pisică și niște frunze miorlăitoare
Costel Zăgan
Am reținut numai refrenul incertitudinii
Cum deschid ochii simt furnicături în condei
Deși m-am întors de pe toate fețele
Deplasarea crinului alb spre roșu continuă
De frunze și singurătate
Vino nu pot să mai aștept
Arcuri care susțin temeliile cerului
Toate se reduc la un turn
Apa noastră cea de toate zilele
Desculț prin noroiul patriei
Minus infinit de la zero la plus infinit
Ci unde-s roboții de altădată
Dalbe gloanțe culeg cireșii de pe front
Ora H +-1
Femeia-i ca un balon dacă se umple crapă
Zădărnicie sub acoperire
Infinit într-un vers
Mă hrănesc din înfrângeri și eșecuri
Nu doar gura mi-a fost slobodă Costel Zăgan