Infinitul începe când se termină. (Costel Zăgan)
Nu doar gura mi-a fost slobodă
Costel Zăgan
Din Biblie fulger în ochii mei (în)zvăpăiați
COSTEL ZĂGAN
O pisică și niște frunze miorlăitoare
Altă pagubă-n ciuperci
Am reținut numai refrenul incertitudinii
Moartea și viața niște puncte sângerând(e)
Cum deschid ochii simt furnicături în condei
Deși m-am întors de pe toate fețele
Deplasarea crinului alb spre roșu continuă
Pentru unii sensul pentru alții direcția
Frunzele dispar iar copacii parcă se răresc
Nu întâmplător împărțim aceeași lume
De frunze și singurătate
Vino nu pot să mai aștept
Arcuri care susțin temeliile cerului
Toate se reduc la un turn
Apa noastră cea de toate zilele
Desculț prin noroiul patriei
Minus infinit de la zero la plus infinit
Ci unde-s roboții de altădată
Nu doar gura mi-a fost slobodă Costel Zăgan