Infinitul începe când se termină (Costel Zăgan)
Nu întâmplător împărțim aceeași lume
COSTEL ZĂGAN
De frunze și singurătate
Vino nu pot să mai aștept
Arcuri care susțin temeliile cerului
Toate re reduc la un turn
Costel Zăgan
Apa noastră cea de toate zilele
Desculț prin noroiul patriei
Minus infinit de la zero la plus infinit
Ci unde-s roboții de altădată
Dalbe gloanțe culeg cireșii de pe front
Ora H +-1
Femeia-i ca un balon dacă se umple crapă
Zădărnicie sub acoperire
Prostia nu se-mpiedică de educație, despre educație nu putem spune același lucru.
Infinit într-un vers
Mă hrănesc din înfrângeri și eșecuri
Dar sânii tăi ce sunt dragoste
După cuvinte urmează trecutul
Înte nu și da numai dragostea
De câte ori e nevoie decuplez Universul
COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
Cine are răbdare ajunge înapoi
Dus și întors
Și somnul prostiei naște monștri
COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGININIRI ÎNTR-UN VERS
Departele-i pretutindeni
Dragoste de ce nu (ne) mai iubim
Nu încap nici în gramatică
Nu întâmplător împărțim aceeași lume COSTEL ZĂGAN