Infinitul începe când se termină (Costel Zăgan)
Frunzele dispar iar copacii parcă se răresc
COSTEL ZĂGAN
Nu întâmplător împărțim aceeași lume
De frunze și singurătate
Vino nu pot să mai aștept
Arcuri care susțin temeliile cerului
Toate re reduc la un turn
Costel Zăgan
Apa noastră cea de toate zilele
Frunzele dispar iar copacii parcă se răresc COSTEL ZĂGAN